O sâmbătă de noiembrie, ora 08:20, Gara de Nord. O zi spectaculoasă de toamnă ce debutează cu un cer ireal de albastru, o cafea gustoasă şi un tren ce porneşte la fix anunţă o aventură delicioasă pe Valea Prahovei. O aventură la pas. Credeţi-mă, mi-e tare greu să tot scriu poveşti de călătorie despre castelele de pe Valea Prahovei, să merg de nenumărate ori la gară după bilete ca, până la urmă, să nu fug într-o excursie inopinată. Doar despre asta e vorba la 5 Senses Romania: pofta de călătorit.

Pentru azi am plănuit nu mai puţin de trei opriri, iar prima dintre ele este, desigur, la Sinaia. Mica reşedinţă de vară a regilor a rămas aceeaşi poezie vie cu aleile sale în trepte, acum inundate de culorile unei toamne lungi şi blânde, vilele cochete şi aerul distins. În drumul spre Peleş, dau de trenuleţul Sinaia Express care coteşte prin faţa Casei cu Farfurii (acolo îmi planific o cafea pentru data viitoare) şi a Mânăstirii Sinaia unde mai poposesc o dată la mormântul celebrului om politic Take Ionescu. Plimbarea prin parcul castelului e la fel de rustică precum mi-o amintesc: jucărele de lemn care zboară prin aer, porumb fiert şi copt, botoşi de lână şi mere caramelizate. Înainte să ajung La Tunuri, mă tot feresc din calea taxiurilor care urcă până-n buza castelului, apoi mă împiedic în nişte lucrări neterminate de reparaţie a pavajului, dar totul se termină cu bine când ajung la prima destinaţie.

Castelul Peleş este închis, conform programului anual, pentru lucrări de conservare până la începutul lui decembrie, dar asta nu înseamnă nici pe departe că nu merită întru totul plimbarea până acolo. Peisajul este splendid din orice unghi m-aş posta şi am impresia constantă că admir o carte poştală minunat prelucrată. După o baie reconfortantă de soare, numeroase poze strecurate prin valul de turişti şi o cafea savurată pe îndelete sunt gata să-mi continui aventura către o locaţie şi mai şi: Castelul Cantacuzino.

În cele 8 minute cu trenul din Sinaia până la Buşteni apuc doar să-mi trag răsuflarea, înainte de a trece calea ferată spre urcuşul şerpuitor de la poalele Zamorei. După un sfert de oră de plimbare agale, intru pe poarta domeniului şi nu mă alarmez prea tare când aflu că tocmai am ratat turul castelului de la 13:15. Mai am încă o oră să explorez această frumoasă bijuterie.

Ştiam de Castelul Cantacuzino de cel puţin un an şi le povestisem în special familiilor de expaţi nou sosiţi în România. Găseam că reprezintă locaţia perfectă pentru excursii de o zi: la o distanţă convenabilă de Bucureşti, atmosferă chic cu accente de lux, prietenoasă cu copiii, restaurant cu bucătărie fusion. Cu toate acestea, nu reuşisem deloc să-mi acord eu însămi un răsfăţ binevenit, dar iată că lucrurile se aranjează cum nu se poate mai bine. O vreme de invidiat înseamnă o panoramă magnifică a oraşului şi mai ales a Bucegilor cu tot cu Crucea Caraiman din confortul faimoasei terase. Restaurantul Canta Cuisine (adorabil joc de cuvinte de la Cantacuzino) este renumit pentru două aspecte esenţiale: meniul excepţional şi terasa cu vedere la munte.

Planul iniţial era o băutură fierbinte pe terasă în aşteptarea turului din oră în oră, dar priveliştea îmi dă ghes la un pahar de prosecco, icre de ştiucă pe gheaţă pe care mi le întind tacticoasă pe pâine prăjită cu unt gourmet, după care mă încălzesc cu un veritabil cappuccino de ciuperci cu trufe. Mâncarea este foarte gustoasă, porţiile generoase, iar ospătarii mă surprind plăcut prin profesionalismul lor de şcoală veche. Mă înfofolesc mai bine şi mă las mulţumită pe spătarul scaunului, gândindu-mă ce meserie grozavă am!

Desertul îl las pentru mai târziu şi plec să-mi dezmorţesc picioarele prin grădina şi curtea interioară a castelului. Revin la timp pentru tur: un număr impresionant de vizitatori umple holul cu aspect de anticameră şi un domn puţin istovit ne introduce lin în atmosfera Buştenilor antebelici. Inserează c-o mină serioasă mai multe picanterii în parcursul istoric al Prinţului Gheorghe Cantacuzino, zis şi Nababul, cel mai bogat om al vremurilor cu pricina şi stăpânul de foarte scurtă durată al castelului. Eu ba mă opresc să admir îndeaproape interioarele, ba mă pierd în poveşti şi ratez detaliile vizuale. Trebuie să repet vizita ghidată.

Între timp a început să se însereze şi de la balconul castelului, munţii se proiectează seducător în albastru. Nu mai e nimeni la terasă, doar s-a lăsat şi frigul, iar eu mă întremez înainte de plecare cu o porţie de sabayon – o pară poşată în vin roşu şi ascunsă într-o cremă divină de şampanie – şi un ceai fierbinte de ghimbir pe una din canapelele albe ale restaurantului. Admir şi interiorul bine aranjat, dar parcă tot terasei i-aş da premiul cel mare.

Mă simt la rândul meu ca un adevărat nabab după o zi de poveste care nu se poate încheia, la finalul unei ultime (şi scurte) călătorii cu trenul, în altă parte decât la Braşov. Şi cum la 5 Senses Romania acordăm mare atenţie fiecărui simţ în parte, mă răsfăţ cu un somn boieresc chiar la hotelul nostru preferat: Bella Muzica. O plimbare prin Piaţa Sfatului, o cină pofticioasă în crama hotelului, ca mai apoi să adorm pe deplin recunoscătoare la lumina Turnului Alb ce se zăreşte prin acoperişul mansardat. Mâine e duminică, o nouă zi de toamnă magică. Am înţeles că va mai dura vremea bună aşa că nu vă irosiţi chiar fiecare sfârşit de săptămână în Bucureşti, ci poftiţi la călătorit!

Tips & tricks:

• trenul e o alternativă eficientă pentru asemenea distanţe scurte. Nu am întâmpinat întârzieri şi varietatea orară mi-a permis vizite relaxate fără să fug după tren;
• Castelul Peleş rămâne închis cu acces doar la grădini până la 02.12.2015, Pelişorul este în continuare deschis pentru vizitare;
• cei care au mai mult timp la dispoziţie în Sinaia, pot urca cu telegondola din Furnica până la Cota 1400;
• aici găsiţi programul şi tarifele de vizitare pentru Castelul Cantacuzino, iar aici lista completă de servicii, inclusiv cele destinate copiilor;
• periodic, în cadrul Castelului Cantacuzino, se organizează expoziţii de pictură şi evenimente muzicale cum ar fi Prahova Classic Nights unde concertează stele ale Teatrului de Stat Bolshoi din Moscova. Mai multe detalii.