Astăzi e sărbătoarea Lăzărelului sau Lăzăriţa, obicei de odinioară ţinut numai în sudul Munteniei şi Dobrogea de Sâmbăta Floriilor.

Reprezintă, după părerea noastră, una dintre cele mai frumoase tradiţii româneşti, păstrată doar în Dobrogea, într-o localitate cu populaţie greacă, Izvoarele (Alibeichioi).

În dimineaţa Moşilor de Florii sau Sâmbăta lui Lazăr, un grup de fete îmbrăcate în costume tradiţionale viu colorate colindă fiecare casă. Cântă şi joacă o horă spartă, unduitoare, în curtea gospodarului, pe un text despre Lazăr ce a căzut din copac şi a murit transformându-se în vegetaţie.

Sursă: Muzeul de Etnografie şi Artă Populară Tulcea

Dansul se repetă în curtea vecinilor şi rudelor uneia sau alteia dintre fete, textul având variante în română, greacă şi bulgară. Lanţul de fete este aranjat în ordine descrescătoare, având în frunte pe cea mai înaltă, numită buianciu, care conduce jocul şi primeşte darurile: bani, făină, ouă.

Sursă: Muzeul de Etnografie şi Artă Populară Tulcea

Personajul central, Lăzăriţa, îmbrăcată în rochie de mireasă sau ie albă, cu coroniţă de flori pe cap, se plimbă cu paşi dansanţi, înainte şi înapoi, în interiorul cercului format din suratele sale, pe o melodie simplă, duioasă, care povesteşte drama eroului vegetaţiei: plecarea de acasă a tânărului cu oile sau cu caprele, căţărarea în copac pentru a doborî frunză animalelor, moartea lui năprasnică prin căderea din arbore, căutarea îndelungată şi găsirea trupului neînsufleţit de surioare, aducerea acasă şi jelirea, scăldarea în lapte dulce şi îmbrăcarea în frunze de nuc, aruncarea scaldei mortului pe sub nuci şi în final învierea lui Lazăr şi metamorfozarea sa în flori şi vegetaţie luxuriantă.

La sfârşit se adună la buianciu acasă, împart darurile şi fac o masă pentru participante.

Etnolog Ion Ghinoiu; Muzeul de Etnografie şi Artă Populară Tulcea.
Sursă foto: meaptulcea.wordpress.com