În calendarul popular, Ajunului Sântandreiului, atât de aşteptat şi totodată atât de temut, este numit “Noaptea strigoilor”. Se crede ca în astă noapte ies spiritele morţilor din morminte, se bat cu strigoii în răscrucile drumurilor şi la hotarele satelor, apoi încearcă să se ascundă prin casele oamenilor. De aceea în această noapte trebuie să ne închidem în casă şi să punem usturoi în toate locurile de trecere: ferestre, prag, horn.

“Usturoiul e al lui Sf. Andrei, de aceea să mănâncă atunci usturoi şi să ung uşele şi fereştile. În Mihalcea, cu acesta ung uşele la grajd, să nu vie strigoaicele la vite. Spre Sf. Andrei, coasa, meliţa să nu stea afară, că vin strigoaicele şi le iau şi să duc la hotar, de să bat cu ele.” – Elena Niculiţă Voronca.

Sursă foto: gorj-domino.ro

Până la începutul secolului trecut, în Moldova se organiza “Păzitul Usturoiului”, adevărata petrecere de veghe rituală asemănătoare revelionului, în care veselia şi muzica erau îngăduite chiar dacă era perioada postului. Usturoiul era adus de fete în cursul zilei, pus într-o covată de lemn şi păzit de o bătrână la lumina unei lumânări. A doua zi dimineaţa, tine­rii scoteau covata în curte, o “jucau” în mijlocul horei, apoi împărţeau usturoiul tuturor celor prezenţi. Fe­me­ile îl păstrau la icoană tot anul şi îl considerau un leac preţios pentru toa­te bolile, iar descântătoarele îl fo­lo­seau la farmece şi dezlegări.

Unul din­tre cele mai vechi şi interesante “des­cântece în usturoi”, a fost cules de Elena Niculiţă Voronca, la sfârşitul secolului al XIX-lea. Bătrâna care i l-a spus, Safta Grosului din Rosa, a asigura­­t-o că e bun “pentru toate cele: pocitură, deochi, ursită”, cu condiţia ca usturoiul să fie descântat “cu cuţit părăsit”. Apoi trebuie să bei o parte din apa în care speli cuţitul şi ce rămâne să o arunci, în cruce, pe un câine. Dacă acesta se va scutura e semn că omul pentru care s-a făcut descântecul e lecuit pentru totdeauna.

“Ustur mere şi Maica Precista.

Pe-un jij de deal

Câtă-n carte,

Câtă-n parte,

Câtă-n toate părţile,

Unde a vedea

Nouă strigoaice

Cu nouă ţânci răi,

Nouă lupoaice,

Cu nouă lupi răi

Şi-a strigat Maica Precista

În gura mare:

Voi nu-l pociţi,

Nu-l săgetaţi,

Nu-l giunghieţi.

Da luaţi giungheturele,

Săgetăturele

Şi le duceţi

În dealul Gălăriilor,

Pocitoarea ciutelor.

Voi acolo pociţi,

Acolo giunghieţi,

Acolo săgetaţi,

În strachina de argint

Cupele sprijinind.

Da N. să rămâie

Curat şi luminat,

Ca Dumnezeu ce l-a dat

Şi Maica Precistă ce l-a lăsat.”

Sursă: Iulia Gorneanu, Jurnalul Naţional, 2011; Elena Niculiţă Voronca – Datinile şi credinţele poporului român (1903).