Din strămoşi se spune că de la Sâmedru încep urgiile iernii, căldura ascunzându-se în pământ până la primăvară. Sfântul încuie vara şi desfrunzeşte pomii şi cercetează cerul: dacă este nor, vânt, ploaie, vor fi zăpezi mari, ger şi iarnă lungă.

Astăzi se tunde coama cailor să aibă păr frumos, gospodinele pun varza la acrit şi dau pomeni în ulcele noi.

Sf. Dumitru este şi ziua socotelilor când vechile înţelegeri, făcute la Sângiorz, expiră: “La Sâmedru ciobanii îşi caută stăpânii”. Nerespectarea înţelegerilor de peste an aducea unele supărări, fapt pomenit în zicerea:
“La Sângiorz se încaieră câinii,
La Sumedru se bat stăpânii…”