Ce poate fi mai frumos decât să stai la birou c-un pahar de must rubiniu în vreme ce povesteşti despre călătoria făcută deunăzi la vie?

Ieri a fost cald şi bine aşa că am dat o fugă până la Prundeni, o comună la câţiva kilometri nord de Drăgăşani. Se ajunge destul de repede chiar dacă luaţi drumul prin Piteşti – Râmnicu Vâlcea sau prin sud, prin Slatina. Sunt drumuri bune, le-am încercat în toate anotimpurile, mai puţin iarna. Nu-i mare lucru de văzut sau făcut iarna la vie. Doar Oltul e magnific indiferent de vreme.

Ştiam că pe Dealul Viilor, acolo unde terasele pline de viţă coboară leneşe spre Olt, culesul era aproape gata, drept dovadă am mai prins doar câţiva ciorchini răzleţi dintre cei roşii: Fetească, Novac şi Negru de Drăgăşani. Crâmpoşia, soiul alb şi aproape dispărut despre care se spune că rodeşte în zona Drăgăşanilor încă de pe vremea dacilor, luase demult calea mustuielii. Aşadar, trebuie să recunoaştem că nu ne-am dus într-o fugă până acolo pentru poze, cât pentru must.

Mica noastră excursie ne-a fost răsplătită cu un purpuriu uşurel, parfumat şi dulce în care s-au adunat toate minunile de peste vară: soarele dogoritor, briza Oltului din vale, albinele cu aripile încărcate de polen de la stupii ascunşi prin vie, mirosul pământului reavăn de ploaie şi mireasma dulce a trandafirilor-santinelă plasaţi la fiecare rând de butaşi. Dacă mustul taninos ce ne îmbie simţurile e o capodoperă oenologică în sine, oare cum va ieşi vinul recoltei din acest an? Chiar că o licoare a zeilor dacici!

Vara aceasta a fost darnică cu toţi locuitorii zonei Drăgăşani-Prundeni şi pe lângă vin, miere sau măceşele crescute printre vii, se mai laudă şi cu felurite soiuri de prune din care iese faimoasa ţuică vâlceană, dar şi gemuri să te lingi pe degete.

Dacă v-am făcut poftă – şi ştim prea bine că da – vă aşteptăm, până la mijlocul lunii, la un prânz cu degustare la oricare din cramele de pe Dealul Viilor. Pentru doritori se găsesc şi ţuică, miere sau dulceţuri bune de tot. Ştiţi cum să ne contactaţi!