Astăzi, în satele de pe malul Dunării, copiii i-au deschis calea preotului îmbrăcaţi în cămăşi albe, sunând din clopoţei şi strigând Kira Leisa sau Chiraleisa după alte ortografii, de la grecescul Kyrie Eleison (Doamne, miluieşte).
În seara de Bobotează, tinerii obişnuiesc să umble cu Iordănitul: se duc pe la case, colindă şi stropesc pe toţi din familie cu apă sfinţită ca să le poarte noroc. Se fac focuri în curţi peste care tinerii sar (Ardeasca, pentru a avea spor în gospodărie) şi se trage cu puşca pentru a speria diavolii care fug şi se îneacă în ape adânci.
Prin toată ţara s-a ţinut slujbă la apă curgătoare; s-au sfinţit apele (“dracii fug din apă şi sunt mâncaţi de lupi”), popa a aruncat crucea în apă; cine a scos-o a fost primul botezat şi cinstit cu bani.
În tradiţiile vechi româneşti se zice că de Bobotează este bine ca:
- oamenii să se scalde şi să se stropească cu apă să fie sănătoşi;
- să se înconjoare casa afumând-o cu o petică aprinsă ca să fie apărată de şerpi;
- două săptămâni să nu se spele cămăşi pentru că sunt apele sfinţite;
- mamele să boteze mormintele pruncilor morţi nebotezaţi, ca să-i mântuiască.
De astăzi nu se mai colindă şi cum a fost frig şi ger, e semn că anul va fi cu belşug şi sănătate, iar vremea se va înmuia curând.
Sursă: I. Muslea – Tradiţii şi obiceiuri la români, Calendar popular Astra.