Calendarul vechi românesc sărbătoreşte în această perioadă ultima săptămână de petrecere şi veselie până la Duminica Izgonirii din Rai a lui Adam care marchează cea de-a doua Lăsată a secului înainte de postul Paştilor.
Sursă: crestinortodox.ro
În vremurile în care hrana zilnică era obţinută cu multă trudă, ţăranii se pregăteau treptat pentru cel mai lung şi mai aspru post de peste an. După belşugul Câşlegilor de Iarnă (perioada dintre Crăciun şi postul Paştilor), cui nu i-ar veni greu să treacă dintr-odată la privaţiunile alimentare ale postului? Mai ales că datele coincideau mereu cu reînnoirea anului agrar şi, deci, munca asiduă la câmp. Astfel, cu două săptămâni înaintea începerii postului, s-au împământenit două Lăsate de sec: Revelionul Lăsatei pentru renunţarea la carne şi clisă (slănină) şi Săptămâna Albă sau a Brânzei când mai sunt admise doar brânza, laptele şi ouăle; în unele locuri şi peştele.
Mai este denumită şi Săptămâna Nebunilor pentru că doar acum se mai permit ultimele ospeţe şi nunţi. Cu toate acestea, cei ce alegeau pe vremuri să se însoare în Săptămâna Albă nu erau priviţi cu ochi buni: numai nebunii, proștii și urâții satului lasă nunta până în pragul Postului Mare.
Ion Chelcea, în 1939, scria că tinerii se mascau în personajele unei nunți, de la mire şi mireasă, la naşi, preot, dascăl şi până la nuntaşi, şi străbăteau aşa uliţele satului, speriind copiii şi sărutând fetele tinere. Se îndreptau către un pom sub care era oficiată o parodie de cununie. Se opreau apoi la râu, unde mirii se spălau pe mâini, într-un gest ritual, apoi se îndreptau cu toţii către casele oamenilor, unde erau cinstiţi cu băutură.
(c) PAUL BUCIUTA / AGERPRES ARHIVĂ
În Săptămâna Nebunilor patronează o lume întoarsă pe dos, în care fiecare zi poartă un nume, aduce o interdicţie sau, dimpotrivă, o îngăduinţă. Lunea albă, cunoscută şi ca Lunea burdufului, este ziua când se taie burduful de brânză. În Marţea albă, e bine să se mănânce brânză. Nu se spală rufe şi nu se face baie, fiindcă albeşte părul. În Miercurea albă este dezlegare la lactate şi peşte. Nici în această zi nu e bine să te speli pe cap, ca să nu încărunţeşti de timpuriu.
În Joia nepomenită sau Joia necurată, femeile spală cămăşile, ca să fie albe peste an, dar nu torc, ca să nu le fie în primejdie bărbaţii, duşi cu treburi la pădure. Se mai numeşte și Joia furnicilor, pentru că femeile aduc ofrande acestor insecte. Se face o turtă din făină sau din mălai, care se unge cu unt sau cu brânză şi se aşază pe un muşuroi, pentru ca insectele să aibă ce mânca şi să nu facă pagube în timpul verii.
Vinerea Albă se ţine cu post şi rugăciune, mâncând numai seara, pentru binele casei şi pentru curăţirea sufletului. În unele sate, sunt ţinute îndeosebi de tineret, pentru a avea noroc la căsnicie. În Sâmbăta albă se fac plăcinte şi se dau de pomană. Bărbaţii nu lucrează, fiind în primejdie de căzături, iar femeile nu cos şi nu spală cămăși bărbăteşti. Se mai spune că în Săptămâna Albă nu se toarce, ca să nu se facă peste an viermi în fructe.
Sursă: Andreea Onogea, Mariana Zbora-Ciurel AGERPRES, www.crestinortodox.ro, Iulia Gorneanu.