“La Sf. Nicolae se întoarce noaptea la ziuă cu cât se suceşte puiu-n găoace” spune o veche zicală musceleană. Sântandreiul este plasat într-un timp sumbru, învăluit de spiritele malefice care devin extrem de violente în “Noaptea Strigoilor”. Puterea forţelor potrivnice începe să scadă după miezul nopţii, la cântatul cocoşilor. Lumea ce părea că merge spre prăbuşire este salvată însă în fiecare an de Sânnicoară, personaj mitologic imaginat ca un moş cu barbă albă, călare pe cal, a cărui atribuţie principală era vegherea porţii cerului dinspre apus, pe unde încearcă soarele să se strecoare în ţinuturile de miazănoapte. Acelaşi rol îl avea, susţine legenda, Sântoaderul care păzea poarta dinspre răsărit a cerului.

Sursă: harlauletnografie.wordpress.com

Sân Neculai este sfântul protector al copiilor, femeilor şi corăbierilor, apărător de rele (este iscoada lui Dumnezeu pe lângă Drac) şi făcător de minuni: ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor şi salvează de la înec corăbierii, apără soldaţii pe timp de război, motiv pentru care este invocat în timpul luptelor.

De 6 decembrie se consideră calendaristic începutul iernii pentru că sfântul “îşi scutură barba”; dacă nu a nins, va fi iarna grea şi lungă.

Este sărbătoare cu praznic (dezlegare la peşte) şi tradiţia veche românească spune că abia de ziua sfantului, nu în ajun. se dau în dar copiilor încălţări de iarnă.

Se formează “Ceata Junilor”, care-şi caută gazdă şi începe repetarea colindelor pentru Crăciun. În unele locuri junii îi colindă pe cei cu numele sfântului şi primesc bani şi sunt omeniţi (în Tălmăcel, judeţul Sibiu).

Sursă: turnulsfatului.ro

Sursă: Ion Ghinoiu, Calendar Popular Muzeul Astra.