O vorbă din bătrâni spune că cine n-are porc gras de Crăciun şi cuţit ascuţit în vremea pepenilor, n-a cunoscut fericirea. Potrivit tradiţiei, în ziua de Ignat doar se taie porcul şi nu se mai lucrează altceva în gospodărie: nu se mai spală rufe până după Bobotează (se spurcă apele) şi se ascunde fusul.
Nu există urmă de îndoială în obiceiurile străvechi româneşti că porcul negru e bun de leac, vederea sângelui apără de boli şi aduce noroc, iar după splină se prezice iarna.
Prin Bucovina se numesc Câșlegile de iarnă și în urmă cu mai bine de un veac, Elena Niculiță-Voronca povestea în Datinile și credințele poporului român:
„Cu 5 zile înainte de Crăciun, în ziua de Ignat, oamenii taie porci ca să aibă carne pentru câşlegi. Fac cârnaţi, pun slănină, coaste la afumat, iar o parte de carne o pun în sare ca să se conserve pentru un timp. Care n-are mascuri (porc mascul castrat), cumpără de sărbători câteva ocă de carne de porc, iar altul, care e sarac, e bucuros să taie macar o găină, să se poată înfrupta. Dar de multe ori lipseşte şi aceasta, să uită numai cu jale la carnea vecinului:
Chişte şi cârnaţi,
Că departe staţi!
Şi carne cu sânge,
Cu milă te plânge!
Cel ce te vede, să înţelege!
De aceea, cam adese colindătorii, apropiindu-se, sunt puşi în ispită şi se lipesc de cârnaţi.”
După cum scria și Ion Creangă în Amintiri din copilărie: „La Crăciun, când tăia tata porcul, și-l pârlia, și-l opăria, și-l învălia iute cu paie, de-l înădușii, ca să se poată rade mai frumos, eu încălecam pe porc deasupra paielor și făceam un chef de mii de lei”.
Sursă: Calendar popular Muzeul Astra.