Această făptură diafană, parcă desprinsă din fotografiile vechi ale Reginei Maria, este Iulia Gorneanu: director artistic al Galeriei de Artă Contemporană Galateca, povestitoare de ii, bună cunoscătoare a calendarului popular românesc şi, mai presus de toate, un om pe cât de excepţional, pe atât de modest.

Aseară, în cadrul conferinţei “Identitate Naţională – A transcende vs a transforma”, organizată de România Mărturisită, mi-am îndeplinit dorinţa cea mai aprigă şi anume de a o cunoaşte pe Iulia Gorneanu. Şi eu sunt îndrăgostită de ie şi de calendarul tradiţional pe care-l ţin cu sfinţenie, aşa că întâlnirea faţă-n faţă cu cea ale cărei cuvinte le citesc şi răscitesc pentru a le pătrunde cât mai mult savoarea şi înţelepciunea, a fost cea mai intensă emoţie resimţită în ultimul timp.

Sursă foto: Radu Sandovici – Vertizontal Fotografie

Mi-a sărit inima din piept când doamna iilor ţărăneşti şi boiereşti culese de prin toate bătăturile ţării a venit direct la mine şi a admirat ia mea de Voroneţ care mă face frumoasă la toate evenimentele. N-am apucat să povestim prea multe pentru că trebuia să ţină un discurs, mai bine zis o cuvântare de suflet care a mişcat fiecare participant. De unde ştiu? Din ropotele de aplauze de la final care nu se mai terminau.

Am apucat doar să ajungem la concluzia că amândouă iubim nebuneşte tradiţiile româneşti şi că ar fi frumos să facem turism mitologic, să-şi cunoască românii mai bine ţara. A rămas să ne întâlnim foarte curând şi să punem România frumoasă la cale. Vă povestesc, dar până atunci vă las cu vorbele prin care Iulia şi-a încheiat discursul despre o frântură din ce înseamnă identitatea naţională: “Astăzi mi-am desenat pe mână un însemn popular ce apare pe ii: rombul ce reprezintă casa, familia. Coarnele adăugate în capetele rombului reprezintă urmaşii. Asta e ceea ce-mi doresc, urmaşi pentru acest neam.”

Alexandra