Rusaliile sau Ielele sunt reprezentări mitice feminine care apar noaptea, înainte de cântatul cocoşilor. Acestea sunt spirite rebele ale morţilor care, după ce şi-au părăsit mormintele în noaptea de Joimari şi au petrecut Paştele cu cei vii, refuză să se mai întoarcă în lăcaşurile lor de sub pământ. Pentru a le îmbuna, oamenii le-au dat nume eufemistice (Zâne, Frumoase, Şoimane etc.) sau nume provenite din pronume personale (Iele, Dânsele) şi demonstrative (Cele Nemaipomenite). Ielele populează peisajul mitic românesc numai pe timpul verii. Conform tradiţiei, acestea sunt fecioare îmbrăcate în alb, copile frumoase, uneori fecioare bătrâne, spirite sau duhuri rele în număr fără soţ (3-5-7-9). Prin Banat, fiecare membră a cetei poartă câte un nume (Rudeana, Ruja, Păscuţa, Trandafira, Consânzeana, Sânziana etc), adesea invocat în vrăji şi descântece. Locuinţa lor s-ar afla prin codrii neumblaţi şi neatinşi de topor şi de picior de om, prin văzduh, pe câmpii sau pe ape mari.

Ielele pot fi auzite fâlfâind prin aer pe la fântâni, prin pomi, pe sub streşinile caselor. Umblă însoţite de lăutari (fluieraşi, cimpoieri), sună din clopoţei, bat din tobe şi trâmbiţe, joacă (hora, brâul), întind mese pe iarbă, beau, petrec, chiuie şi cântă în cor:

Dacă n-ar fi lăsat Dumnezeu
Leuşten şi Odolean,
Avrămeasă, Cârtăneasă,
Ar fi lumea toată a noastră!

Pe unde joacă Ielele, pământul rămâne ars, bătătorit şi cu iarba îngălbenită sau înnegrită. Ele ar pedepsi oamenii făcători de rele, pe cei care nu le respectă zilele, care dorm noaptea pe sub pomi sau sub cerul liber, care ies noaptea la fântână să aducă apă, prin ridicarea lor pe sus, în vârtejuri, prin pocire şi sluţire. Diferite forme de reumatism şi maladii neuropsihice se numesc luat din Iele, lovit de Iele, luat din Rusalii, rămas şoimărit, ologit de Dânsele. Local, acestea urseau copiii la naştere şi preziceau moartea oamenilor. În nopţile de Sfredelul Rusaliilor, Rusalii şi Sânziene, când acestea deveneau extrem de periculoase, oamenii purtau usturoi sau pelin la brâu. Dacă se întâmpla ca cineva să le vadă sau să le audă, acela nu trebuia să se mişte sau să vorbească. De bolile provocate de Iele se putea scăpa prin diferite procedee: descântece, cetanie la mănăstire, intrarea în hora Căluşului, sărirea bolnavului de Căluşari şi altele.

Sursă: Dr. Ion Ghinoiu, Arhiva Complexului Naţional Muzeal ASTRA Sibiu

Arhiva Muzeului Astra Sibiu