De la Sfânta Vineri la Sfânta Paraschiva: ultima sărbătoare din an a femeilor

Am povestit deseori despre vechiul calendar românesc care sărbătorea femeile nu mai puțin de 5 ori într-un singur an: Cumetria Femeilor, Răpotinul țestelor, Ciurica, Procoava și, nu în cele din urmă, Sfânta Vineri, pe vremuri cea mai importantă divinitate protectoare a femeilor. Își găsește rădăcinile în străvechiul cult roman al Venerei, zeița frumuseții și a dragostei. Până în veacul al 19-lea, sărbătoarea purta numele de Vinerea Mare de Toamnă sau Vinerea celor 12 Vineri chiar dacă se întâmpla deseori să cadă și în celelalte zile ale săptămânii.

© Colecția etnografică H. Silviu Ilea

© Colecția etnografică H. Silviu Ilea

Sărbătoarea Sfintei Paraschiva s-a suprapus lin peste cea arhaică după ce a început să se răspândească vorba despre minunile săvârșite de moaștele sfintei aduse la Iași. A fost cu atât mai firesc cu cât, în greaca veche, paraskevi însemna ziua de pregătire pentru Sabat, cu alte cuvinte, ziua de vineri. Curios este că sfânta reprezintă simultan două personaje: unul diurn, preponderent benefic şi altul nocturn, mai degrabă demonic și apropiat de Joimăriţa sau de Baba Cloanţa.; era socotită stăpână peste lumea femeilor, iar activităţile acestora, în special torsul, erau riguros controlate.

Apărătoare a călătorilor, animalelor şi păsărilor, se spune că Sfânta Vineri dăruia frumuseţe fetelor: le apărea adesea în vis, spunându-le diverse leacuri băbeşti. În nicio vineri din an, inclusiv pe 14 octombrie (indiferent de ziua în care ar fi căzut), femeile nu aveau voie să toarcă, să spele rufe sau să prepare pâine. Se zice că femeile care se încumetau totuși, erau orbite de către Sfânta Vineri sau chiar lăsate văduve, sfânta fiind la rândul ei văduvă. Dintre celelalte activităţi interzise amintim: spălatul pe cap – făceai viermi,  împrumutul din casă – seca sporul casei, petrecerile, precum şi amestecătura trupească! În schimb, erau recomandate, mai ales în Vinerea Mare, descântatul (,,seacă puterea bolii şi dă îndărăt”) şi dereticatul prin casă.

Femeile țineau post de Vinerea Mare de Toamnă, uneori pregătind şi praznice sau dând de pomană colaci şi mere. Fiind considerată sărbătoare pastorală, prin unele locuri se alegeau turmele şi se dădea drumul berbecilor la oi, obicei numit ,,nunta oilor” şi zi de soroc pentru ciobani şi pândari. În general, oamenii nu lucrau „fiind rău de trăsnet, de grindină, de boli de ochi şi de cap”. Mulţi oameni îşi întorceau carul cu proţapul spre fundul ogrăzii, semn că se apropia iarna, apoi plecau prin târguri pentru a-şi cumpăra îmbrăcăminte groasă: „la Vinerea Mare îşi cumpără cojoc şi Sfântul Soare”. Dimineaţa, ciobanii urmăreau oile sperând că vor sta împrăştiate, semnul acesta indicând o iarnă blândă.

Sursă: Etnograf Marcel Lutic, traditionalromanesc.ro

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *