Fără dată exactă, în a treia săptămână după Paşti, în sudul ţării copiii opresc sau pornesc ploile, invocând Paparuda şi îngropând Caloianul. Paparuda sau Dodoloaia e o zeitate tracă a ploii ce se naşte simbolic când copiii pleacă îmbrăcaţi în costum de frunze să colinde fiecare curte, imitând cadenţa ploii prin bătăi ritmice ale palmelor şi pocnituri din degete:

Alaiul Paparudelor
Sursă: traditieialomita.ro

Păpărudă, rudă,
Vină de mă udă,
Păpărudă nouă
Vino de mă plouă!
Cărămidă nouă,
Dă Doamne să plouă!
Hai, ploiţă, hai!

Tot alaiul pleacă la urmă spre râu unde Paparuda moare odată ce costumele de frunze sunt aruncate în apă.

Caloianul opreşte şi aduce ploaia. Este invocat prin confecţionarea unei figurine antropomorfe din lut sau lemn, împodobită cu coji de ouă roşii ­ în Dobrogea ­sau cu elemente vegetale, în celelalte zone în care a fost atestat. Acest substitut al zeităţii invocate este supus unui adevărat ceremonial de înmormântare ţinut de copii. Este aşezat în sicriu, bocit, petrecut, îngropat într-un loc secret (la răscruce de drumuri ori pe mal de râu), pentru ca după câteva zile să fie dezgropat, apoi distrus printr-un gest violent şi dat pe apă.

Figurină antropomorfă împodobită cu coji de ouă roşii
Sursă: guraialomitei.ro

Dacă este secetă, este sacrificat “Tatăl Soarelui”, iar dacă este pericol de inundaţii, se sacrifică “Muma Ploii”. Ceremonialul se încheie cu un ospăţ numit “pomana caloienilor”:

Ene, Ene, Caloiene!
Tinerel te-am îngropat,
De pomană că ţi-am dat,
Apă multă şi vin mult
Să dea Domnul ca un sfânt,
Apă multă să ne ude,
Să ne facă poame multe!

Bocitul şi udatul Caloianului
Sursă: guraialomitei.ro

Sursă: Iulia Gorneanu, guraialomitei.com, traditieialomita.ro, gandul.info